Cu picioarele inmuiate,cu chipul de un roș-inchis, cu mintea imbibata in substanta, ma indrept spre casa dansei.
Vag imi amintesc cum obisnuiam sa ne plimbam pe acest drum. Cum acest drum devenea brusc, elementul cel mai pur si cel mai crud din viata mea.
M-am umplut in toata marimea de acea substanta care m-a invaritit de jur imprejur,de pe o strada pe alta ,pana am ajuns aici.. La fiinta draga mie,la fiinta care imi confera siguranta,la fiinta careia nu ii voi putea comunica niciodata ceea ce zace in adancul meu. Ma intreb,de ce ajung aici de fiecare data cand mintea imi este posedata? Cu toate ca aceasta posesie a corpului,a fiintei mele,a spiritului meu, are o influenta negativa asupra mea,ea reuseste sa ma duca la cea mai candida entitate din viata mea..La fiinta care ma poate domina cu atata usurinta,dar totusi nu o face.
M-am oprit. Pot simti cum o cantitate mai mare imi patrunde prin corp,agitandu-mi venele zbuciumate care parc-acum ar ceda.
Cata naivitate supravietuieste in mine. Cata prostie. Oh vai,penibilule!
No comments:
Post a Comment