Haios cum se aranjeaza lucrurile..
M-am indragostit ca un dobitoc de persoana care mi-a smuls ultimul strop de energie,rapindu-mi de pe buze un sarut candid si pur. Dorinta nemarginita si negata de mine pana in acel moment a strans la malul ei o claie de sentimente care au fost luate inapoi in larg,brusc,cu o oarecare teama. Pur si simplu au fost obligate sa ajunga la o redresare. Teama cu care scriu in acest moment , si sentimentul de frica pe care il acord ipoteticei pierderi a acestei femei ma rascaloste pana in cel mai intangibil punct pe care o fiinta umana il detine. Durerea pe care o simt,scena care se deruleaza incontinuu in creierul meu ma distruge complet incetul cu incetul. Este o moarte lenta dar sigura a trupului si al sufletului meu. Apogeul este atins de teama resimtita in acest moment prin nerepetarea a tot ceea ce s-a intamplat. Mi-e frica.. Mi-e frica sa nu se sfarseasca precum se sfarseste existenta unei stele ... Lumina care inca ramane pe bolta cereasca pentru a dovedi ca nu se va clinti vreodata. Desi ea nu mai exista de mult timp s-a insemnat atat de puternic,incat va ramane ca o urma,o cicatrice,un semn al infinitului,al eternitatii. Of,suflet complicat si amarat,ce-ti fi trebuit sa te arunci in panzele albe?
No comments:
Post a Comment