Prelingandu-se deluzionat o psihoza 

Care-mi scurge din maini

Si oglinda crapata care-mi fragmenteaza fata si-mi schiteaza personalitatea segmentata.

Privesc oarecum pupila dilatata in care se se reflecta un "eu" infinit. Si spre inalt sa cred, ca nu ma-ntorc in iadul sumbru care-mi arde in fata ochilor. De bibliotecile inalte care se cufunda in abis. Spre lumini sa ma-ndrept, si un cutit in dreapta. Pentru intunecatul albastru marin, care-mi dubleaza privirea blocata si toate petele ce-mi apar pe foaie, si figurile din gresie. Sa-nchid ochii cu animalele suferinde, care urla,dar urla in mimica. 

Si o furie indreptata intr-o insomnie crunta, de a-mi inchide ochii si visa, spre fapte care ma infricoseaza.