Fiinta cereasca cu maini de lut
Ce-mi tinea chipul incremenit
Intre degete deja infaptuite
In parul meu plimbandu-se
De parca ieri ne-am fi cunoscut.
Visam naiv ca ai putea fi zile si nopti
Vieti de-a dreptul
Contopita si una cu mine
Pana am inteles de fapt
Ca tu esti definitia solitarului
Nu am stiut in ce vartej intru
Ca urma sa ma inec
Ca urma sa fiu indoliata
Sa-mi rup inima
Oricum sfasaiata.
Prin suflet cereai iubire
Prin minte, distanta
Bipolar
N-am stiut sa te manevrez
Azi stau si scriu despre tine
Cine ar fi zis
Ca un stalp poate deveni un copac
Care se clatina, doboara
De o iubire
De nici macar o primavara.
