Fiinta cereasca cu maini de lut

Ce-mi tinea chipul incremenit

Intre degete deja infaptuite

In parul meu plimbandu-se

De parca ieri ne-am fi cunoscut.

Visam naiv ca ai putea fi zile si nopti

Vieti de-a dreptul

Contopita si una cu mine

Pana am inteles de fapt  

Ca tu esti definitia solitarului

Nu am stiut in ce vartej intru

Ca urma sa ma inec

Ca urma sa fiu indoliata

Sa-mi rup inima

Oricum sfasaiata.

Prin suflet cereai iubire

Prin minte, distanta

Bipolar

N-am stiut sa te manevrez

Azi stau si scriu despre tine

Cine ar fi zis

Ca un stalp poate deveni un copac

Care se clatina, doboara

De o iubire

De nici macar o primavara.