Prelingandu-se deluzionat o psihoza 

Care-mi scurge din maini

Si oglinda crapata care-mi fragmenteaza fata si-mi schiteaza personalitatea segmentata.

Privesc oarecum pupila dilatata in care se se reflecta un "eu" infinit. Si spre inalt sa cred, ca nu ma-ntorc in iadul sumbru care-mi arde in fata ochilor. De bibliotecile inalte care se cufunda in abis. Spre lumini sa ma-ndrept, si un cutit in dreapta. Pentru intunecatul albastru marin, care-mi dubleaza privirea blocata si toate petele ce-mi apar pe foaie, si figurile din gresie. Sa-nchid ochii cu animalele suferinde, care urla,dar urla in mimica. 

Si o furie indreptata intr-o insomnie crunta, de a-mi inchide ochii si visa, spre fapte care ma infricoseaza.

Mama

Cum n-am scurs venele destul

Sa-mi circule sangele mai departe

Spre o noua metamorfoza,

S-a-ntamplat sa sara

O vena, doua, trei.

O durere surda si un gol de veci

Pana sa vii tu, sa ma alegi.

Cu cheagul inclestat

Si cu sufletul de mult incetat.

Si din toti, tu sa ma accepti

Precum un prunc in pantec

Lovindu-si maicuta ne-ncetat

Eu, tot n-am terminat.

Asa ca-ti cer iertare maicuta mea,

Printre balauri si povesti

Spuse inainte de intrarea mea in lumea visului

C-am gresit in fata ta

Si-a lumii intregi

Prin vulcanul meu de furie.

Dar sa stii ca fara o clipa sa clipesc

Tot pe tine te-am reales.

Si-acum c-un sange mort

Si cu unul viu,

Ma prefac draga mama

Inapoi in acel copil.

Toamna

Lasa-mi frunza in veac s-o port

Caci tu te-neci in propria-ti toamna.

Si nu vreau sa ratez un minut al noptii-ntarziate,

Caci tu, toamna, vii agale,

Si-mi arunci mie pruncii tai,

Ca sa-ti simt si eu durerea.

Si surd iti cad frunzele din san.

Pentru ce sa-nvii din an in an?

Cand cu durere-ti arunci copiii,

Lasandu-i in galben, orfani.

Si te rog toamna, de-oi mai veni

Si raman copilul tau inca un an,

Anunta-ma din timp ca faci jale pe pamant,

Si ca-ti arunci copiii in mormant.

Cel dintâi.

Cugetat al tarmului sunet

Sa-nviu o data pentru totdeauna

Sa-ndrept a marii spuma

Pan' venele s-or transforma-n apa

S-atunci sa-mi spuna

Ca n-oi face bine

C-oi fi fost tot singur

Printr-un suflet.

Ca mort ma leganam

Prin acelasi trup

De-un veac sa-l schimb

Prin amurgul mut.

Sa trag sicriul

S-un clopot leganat

S-apuc sa respir macar o data

Prin sangele-nchegat.

Expuls

Aspir spre-nalt

Sa pot a crede

Ca trupu-i autonom,

Sa pot a crede, ca pulsu-i indicele,

Care bate prin tine,

Prin mine sa ma nasc

Prin tine sa mor.

Si cand vine vremea inaltarii

Sa te scalzi prin pantece

Calde, vii.

S-apoi sa vezi raza 

Cum te cheama-n genune

Si cum urli de durere-n

Sfasiatul pantec lugubru

Monogam.