Grotesc

Grotescu-mi pielea de pe mine
Sa smulg o bucata de carne cu dintii
Din puroi si infectie
O picatura de saliva

Corp murdar
Suflet ranced
Mucegai imi tine pantecul
De cand l-a atins pe-al tau

O betie curata
Pentru un om mult prea murdar
Plin de sange
Cu un chip mortuar

Si sper la zi
Noapte si amiaza
Ca un cadavru
In plina metafaza.

Adio

Infime emotii
Navalesc in praprastie
Acolo sa te gasesc aruncata
Vag.
Si o privire pierduta.

Cu trupul neclintit
Doar in interior urland
Sters.
Sa nu te pot salva.

Inca o data traiesc
Ma revad prin tine
Mor.
Cu minte tulbure.

Un corp putrezit
O inima sedentara
Obosita.
Pentru cine am murit?

Scurs

M-as scurge prin robinet
Precum un preludiu lung
S-as face neclintit
Propriu-mi suflet chinuit

M-as scurge prin streasina
Ca apa imbacsita si mizera
Sa ma dizolv in canalizare
Nimic diferit de fiinta care-mi moare

M-as scurge precum o lumanare
Si m-as comporta ca ceara
As provoca durere
Pana la placere

M-as scurge lichid
Pe mal involburat
Si-as transpira transparent
O ceata si-un val

Prelingandu-se deluzionat o psihoza 

Care-mi scurge din maini

Si oglinda crapata care-mi fragmenteaza fata si-mi schiteaza personalitatea segmentata.

Privesc oarecum pupila dilatata in care se se reflecta un "eu" infinit. Si spre inalt sa cred, ca nu ma-ntorc in iadul sumbru care-mi arde in fata ochilor. De bibliotecile inalte care se cufunda in abis. Spre lumini sa ma-ndrept, si un cutit in dreapta. Pentru intunecatul albastru marin, care-mi dubleaza privirea blocata si toate petele ce-mi apar pe foaie, si figurile din gresie. Sa-nchid ochii cu animalele suferinde, care urla,dar urla in mimica. 

Si o furie indreptata intr-o insomnie crunta, de a-mi inchide ochii si visa, spre fapte care ma infricoseaza.

Mama

Cum n-am scurs venele destul

Sa-mi circule sangele mai departe

Spre o noua metamorfoza,

S-a-ntamplat sa sara

O vena, doua, trei.

O durere surda si un gol de veci

Pana sa vii tu, sa ma alegi.

Cu cheagul inclestat

Si cu sufletul de mult incetat.

Si din toti, tu sa ma accepti

Precum un prunc in pantec

Lovindu-si maicuta ne-ncetat

Eu, tot n-am terminat.

Asa ca-ti cer iertare maicuta mea,

Printre balauri si povesti

Spuse inainte de intrarea mea in lumea visului

C-am gresit in fata ta

Si-a lumii intregi

Prin vulcanul meu de furie.

Dar sa stii ca fara o clipa sa clipesc

Tot pe tine te-am reales.

Si-acum c-un sange mort

Si cu unul viu,

Ma prefac draga mama

Inapoi in acel copil.

Toamna

Lasa-mi frunza in veac s-o port

Caci tu te-neci in propria-ti toamna.

Si nu vreau sa ratez un minut al noptii-ntarziate,

Caci tu, toamna, vii agale,

Si-mi arunci mie pruncii tai,

Ca sa-ti simt si eu durerea.

Si surd iti cad frunzele din san.

Pentru ce sa-nvii din an in an?

Cand cu durere-ti arunci copiii,

Lasandu-i in galben, orfani.

Si te rog toamna, de-oi mai veni

Si raman copilul tau inca un an,

Anunta-ma din timp ca faci jale pe pamant,

Si ca-ti arunci copiii in mormant.

Cel dintâi.

Cugetat al tarmului sunet

Sa-nviu o data pentru totdeauna

Sa-ndrept a marii spuma

Pan' venele s-or transforma-n apa

S-atunci sa-mi spuna

Ca n-oi face bine

C-oi fi fost tot singur

Printr-un suflet.

Ca mort ma leganam

Prin acelasi trup

De-un veac sa-l schimb

Prin amurgul mut.

Sa trag sicriul

S-un clopot leganat

S-apuc sa respir macar o data

Prin sangele-nchegat.