Prelingandu-se deluzionat o psihoza 

Care-mi scurge din maini

Si oglinda crapata care-mi fragmenteaza fata si-mi schiteaza personalitatea segmentata.

Privesc oarecum pupila dilatata in care se se reflecta un "eu" infinit. Si spre inalt sa cred, ca nu ma-ntorc in iadul sumbru care-mi arde in fata ochilor. De bibliotecile inalte care se cufunda in abis. Spre lumini sa ma-ndrept, si un cutit in dreapta. Pentru intunecatul albastru marin, care-mi dubleaza privirea blocata si toate petele ce-mi apar pe foaie, si figurile din gresie. Sa-nchid ochii cu animalele suferinde, care urla,dar urla in mimica. 

Si o furie indreptata intr-o insomnie crunta, de a-mi inchide ochii si visa, spre fapte care ma infricoseaza.

Mama

Cum n-am scurs venele destul

Sa-mi circule sangele mai departe

Spre o noua metamorfoza,

S-a-ntamplat sa sara

O vena, doua, trei.

O durere surda si un gol de veci

Pana sa vii tu, sa ma alegi.

Cu cheagul inclestat

Si cu sufletul de mult incetat.

Si din toti, tu sa ma accepti

Precum un prunc in pantec

Lovindu-si maicuta ne-ncetat

Eu, tot n-am terminat.

Asa ca-ti cer iertare maicuta mea,

Printre balauri si povesti

Spuse inainte de intrarea mea in lumea visului

C-am gresit in fata ta

Si-a lumii intregi

Prin vulcanul meu de furie.

Dar sa stii ca fara o clipa sa clipesc

Tot pe tine te-am reales.

Si-acum c-un sange mort

Si cu unul viu,

Ma prefac draga mama

Inapoi in acel copil.

Toamna

Lasa-mi frunza in veac s-o port

Caci tu te-neci in propria-ti toamna.

Si nu vreau sa ratez un minut al noptii-ntarziate,

Caci tu, toamna, vii agale,

Si-mi arunci mie pruncii tai,

Ca sa-ti simt si eu durerea.

Si surd iti cad frunzele din san.

Pentru ce sa-nvii din an in an?

Cand cu durere-ti arunci copiii,

Lasandu-i in galben, orfani.

Si te rog toamna, de-oi mai veni

Si raman copilul tau inca un an,

Anunta-ma din timp ca faci jale pe pamant,

Si ca-ti arunci copiii in mormant.

Cel dintâi.

Cugetat al tarmului sunet

Sa-nviu o data pentru totdeauna

Sa-ndrept a marii spuma

Pan' venele s-or transforma-n apa

S-atunci sa-mi spuna

Ca n-oi face bine

C-oi fi fost tot singur

Printr-un suflet.

Ca mort ma leganam

Prin acelasi trup

De-un veac sa-l schimb

Prin amurgul mut.

Sa trag sicriul

S-un clopot leganat

S-apuc sa respir macar o data

Prin sangele-nchegat.

Expuls

Aspir spre-nalt

Sa pot a crede

Ca trupu-i autonom,

Sa pot a crede, ca pulsu-i indicele,

Care bate prin tine,

Prin mine sa ma nasc

Prin tine sa mor.

Si cand vine vremea inaltarii

Sa te scalzi prin pantece

Calde, vii.

S-apoi sa vezi raza 

Cum te cheama-n genune

Si cum urli de durere-n

Sfasiatul pantec lugubru

Monogam.

Imbatarea-n amurg

M-am imbatat cu voluptatea femeii iubite. Am stat s-am gandit ca nu as putea sa traiesc fara fiinta aceasta. Ca toata dragostea care am purtat-o altor femei a fost o joaca de copil. A fost ceva grotesc de-a dreptul. Imi permit a spune grotesc,pentru ca nimeni n-a putut sa ma determine a-i cauta buzele si mana. Mana ei fina,care emana arta prin fiecare por. Mana ei incomparabila si mirosul ei,mirosul care ma imbata de fiecare data. Parul ei brunet,ochii adanci si caprui,nu ma lasa sa o uit. Prin fiecare neintelegere,femeia aceasta imi arata ca doreste mai multa afectiune,eu,fiind incapabila sa-mi dau seama. M-am regasit de fiecare data cand de fapt m-am pierdut. Si in fiecare tramvai,schitam un zambet,spunandu-i numele. Femeia aceasta pe care o iubesc ma sugruma,si fara voia ei ,ma destrama si ma topeste pana la descompunerea finala. Si atunci ma regasesc. Ma regasesc in ale ei buze rosiatice, in palma ei care o afunda pe a mea,in zambetul ei care-mi ramane imprimat. Trairile-mi sunt strans legate de aceasta femeie,si de carnea-i moale si parfumata. O iubesc,iar vocea-mi tremura cand o spun. Pentru ca n-am iubit pe nimeni asa,si nu voi mai avea vreodata in viata,ocazia de a iubi,in adevaratul sens al cuvantului,iar nimeni nu va mai avea ocazia sa urce pe piedestal. Dar nimeni. O data cu plecarea ei,piedestalul va fi disipat.

S-am luat noroi

Sa-l torn pe tine

Sa-ti modelez sufletul stricat

Sa-mi mai canti o data,copile

Canta-mi,ce-ai indurat.

De-al toamnei miros

De te-ai fi ferit

Albastrul cel roș'

Te-ar fi ocrotit

Dar acum,copile

C-ai ratat salvarea

Arunca-te-n smoala

Sau strabate-mi toata marea.