Thursday, September 21, 2017

Scurs

M-as scurge prin robinet
Precum un preludiu lung
S-as face neclintit
Propriu-mi suflet chinuit

M-as scurge prin streasina
Ca apa imbacsita si mizera
Sa ma dizolv in canalizare
Nimic diferit de fiinta care-mi moare

M-as scurge precum o lumanare
Si m-as comporta ca ceara
As provoca durere
Pana la placere

M-as scurge lichid
Pe mal involburat
Si-as transpira transparent
O ceata si-un val

Thursday, November 24, 2016

Prelingandu-se deluzionat o psihoza 

Care-mi scurge din maini

Si oglinda crapata care-mi fragmenteaza fata si-mi schiteaza personalitatea segmentata.

Privesc oarecum pupila dilatata in care se se reflecta un "eu" infinit. Si spre inalt sa cred, ca nu ma-ntorc in iadul sumbru care-mi arde in fata ochilor. De bibliotecile inalte care se cufunda in abis. Spre lumini sa ma-ndrept, si un cutit in dreapta. Pentru intunecatul albastru marin, care-mi dubleaza privirea blocata si toate petele ce-mi apar pe foaie, si figurile din gresie. Sa-nchid ochii cu animalele suferinde, care urla,dar urla in mimica. 

Si o furie indreptata intr-o insomnie crunta, de a-mi inchide ochii si visa, spre fapte care ma infricoseaza.

Saturday, September 10, 2016

Mama

Cum n-am scurs venele destul
Sa-mi circule sangele mai departe
Spre o noua metamorfoza,
S-a-ntamplat sa sara
O vena, doua, trei.
O durere surda si un gol de veci
Pana sa vii tu, sa ma alegi.
Cu cheagul inclestat
Si cu sufletul de mult incetat.

Si din toti, tu sa ma accepti
Precum un prunc in pantec
Lovindu-si maicuta ne-ncetat
Eu, tot n-am terminat.

Asa ca-ti cer iertare maicuta mea,
Printre balauri si povesti
Spuse inainte de intrarea mea in lumea visului
C-am gresit in fata ta
Si-a lumii intregi
Prin vulcanul meu de furie.
Dar sa stii ca fara o clipa sa clipesc
Tot pe tine te-am reales.

Si-acum c-un sange mort
Si cu unul viu,
Ma prefac draga mama
Inapoi in acel copil.

Friday, September 9, 2016

Toamna

Lasa-mi frunza in veac s-o port
Caci tu te-neci in propria-ti toamna.
Si nu vreau sa ratez un minut al noptii-ntarziate,
Caci tu, toamna, vii agale,
Si-mi arunci mie pruncii tai,
Ca sa-ti simt si eu durerea.

Si surd iti cad frunzele din san.
Pentru ce sa-nvii din an in an?
Cand cu durere-ti arunci copiii,
Lasandu-i in galben, orfani.

Si te rog toamna, de-oi mai veni
Si raman copilul tau inca un an,
Anunta-ma din timp ca faci jale pe pamant,
Si ca-ti arunci copiii in mormant.

Saturday, March 12, 2016

Cel dintâi.

Cugetat al tarmului sunet
Sa-nviu o data pentru totdeauna
Sa-ndrept a marii spuma
Pan' venele s-or transforma-n apa

S-atunci sa-mi spuna
Ca n-oi face bine
C-oi fi fost tot singur
Printr-un suflet.

Ca mort ma leganam
Prin acelasi trup
De-un veac sa-l schimb
Prin amurgul mut.

Sa trag sicriul
S-un clopot leganat
S-apuc sa respir macar o data
Prin sangele-nchegat.

Sunday, January 17, 2016

Expuls

Aspir spre-nalt
Sa pot a crede
Ca trupu-i autonom,
Sa pot a crede, ca pulsu-i indicele,
Care bate prin tine,
Prin mine sa ma nasc
Prin tine sa mor.
Si cand vine vremea inaltarii
Sa te scalzi prin pantece
Calde, vii.
S-apoi sa vezi raza 
Cum te cheama-n genune
Si cum urli de durere-n
Sfasiatul pantec lugubru
Monogam.

Wednesday, December 2, 2015

Imbatarea-n amurg

M-am imbatat cu voluptatea femeii iubite. Am stat s-am gandit ca nu as putea sa traiesc fara fiinta aceasta. Ca toata dragostea care am purtat-o altor femei a fost o joaca de copil. A fost ceva grotesc de-a dreptul. Imi permit a spune grotesc,pentru ca nimeni n-a putut sa ma determine a-i cauta buzele si mana. Mana ei fina,care emana arta prin fiecare por. Mana ei incomparabila si mirosul ei,mirosul care ma imbata de fiecare data. Parul ei brunet,ochii adanci si caprui,nu ma lasa sa o uit. Prin fiecare neintelegere,femeia aceasta imi arata ca doreste mai multa afectiune,eu,fiind incapabila sa-mi dau seama. M-am regasit de fiecare data cand de fapt m-am pierdut. Si in fiecare tramvai,schitam un zambet,spunandu-i numele. Femeia aceasta pe care o iubesc ma sugruma,si fara voia ei ,ma destrama si ma topeste pana la descompunerea finala. Si atunci ma regasesc. Ma regasesc in ale ei buze rosiatice, in palma ei care o afunda pe a mea,in zambetul ei care-mi ramane imprimat. Trairile-mi sunt strans legate de aceasta femeie,si de carnea-i moale si parfumata. O iubesc,iar vocea-mi tremura cand o spun. Pentru ca n-am iubit pe nimeni asa,si nu voi mai avea vreodata in viata,ocazia de a iubi,in adevaratul sens al cuvantului,iar nimeni nu va mai avea ocazia sa urce pe piedestal. Dar nimeni. O data cu plecarea ei,piedestalul va fi disipat.