Ce ar fi viata mea fara aceasta femeie?

Un iad. Ar fi infernul. Nu imi pot imagina trupul si mintea separata de aceasta fiinta careia ii port atata ardoare. Nu exista zi pe pamant fara ca ea sa nu-mi redea Raiul. Rabdarea si iubirea ei ma aseaza pe acel pediestal al vietii. Ma face sa ma simt unica si speciala,zi de zi,prin simplul fapt ca ma iubeste. Este motivul bucriilor mele,framantarilor mele si in special al reusitelor mele. Nu voi avea destui ani,destule luni,saptamani,zile si ore pentru a-i multumi. Cand nu o simt aproape de mine ... ma arde. Ma arde fiecare centimetru de piele care urla dupa atingerea si trupul ei. E femeia care prin simplicitatea ei,m-a putut duce  pana si in cele mai complicate situatii. E femeia care ma completeaza si care imi ofera liniste. E femeia care ma priveste dimineata,pur si simplu sorbindu-ma dintr-o privire.  E femeia care ma iubeste si ma accepta pentru ceea ce sunt. E femeia care va avea mereu acel loc in viata mea. E femeia pe care o voi adora pana voi trece in nefiinta.E femeie! Si ii multumesc.