Joc pe o sarma
Stanga, dreapta
Ma dezechilibrez
Cad usor in mocirla vietii
De unde am senzatia ca nu ma mai salveaza nimic
Nici macar roua diminetii.
Incerc sa imi mentin echilibrul
Dar ceva ma impinge
Imi distorsioneaza simtul
Im timp ce o alta mana ma atinge
Iti multumesc c-ai stat
C-ai fost o luptatoare
Ca nu m-ai lasat sa ma inec
In perfida lume
Muritoare
E atat de puternica incat simt un torace gol
O inima ce pompeaza sange
Spre nicaieri
Era biletul meu de dimineata
Si fiecare gest mic pe care-l facea
Ca un copil ma luminam cand o vedeam
Avea zambetul perfect, desi stiam ca si-l uraste
Un corp divin, stralucea in ochii mei
Iar ochii patrunzatori
Apasau fiecare senzor al inimii mele
Un suflet vechi venit pe Pamant
Ce bine
Ne-am reintalnit
Cu lectiile pe care le aveam de invatat din vieti de mult apuse
Oh, si cat imi doresc sa le invat
I-am zis “voi fi mereu acolo”
Si asa va fi
Visez la ziua cand aud o bataie in usa, in geam, sau un “Go, Heri”
Nu-mi mai simt durerea
Ne-am invelit in acelasi cearceaf
Si cu o perna in brate
Visand ca e ea, seara de seara,
Nu imi mai simt durerea
Am ajuns una cu ea.
M-ai abandonat
S-acum, iti dau drumul
Te arunc catre stancile marii
Sa te spulbere
Asa cum dragostea mea nu a putut-o face vreodata
Ti-am iubit fiecare particica
Centimetru de suflet
In zadar, ca tu sa pleci
Si sa ma lasi aici
Cu atata iubire indreptata spre vid
Stiam ca imi fac rau iubindu-te
Dar cu toate astea, nu m-am oprit
Si naiva sunt, ca n-as fi renuntat nici acum
Dar de data asta m-ai impins
Pe o vorba spusa de o persoana acreditata
Oare chiar nu era sa fie?
Oare chiar atat negativ zacea in mine
Ca in linia unei melodii
Sa nu poti sa mai iei vreo nota muzicala
Sa reaprindem ce a fost candva “noi”
Zac aici pe margine
Plangand pe unde apuc
As vrea doar sa dispar ca sa nu mai simt iubire
Pentru un om care imi spune de pe o zi pe alta
“Ma duc”
Se-nvarte cu mine
Nu eu cu ea
Parca toti vin frontal
Gata sa se-nfiga
Sa scurtam povestea
Oricum
La ce bun
Cand ma intorc in amintiri si strazi batatorite cu amintiri
Iti mai vine s-o numesti casa?
M-ai facut sa urasc orasul asta
Oriunde ma uit, e urma ta
O amprenta, ceva
Si casa
Casa mi-e zidita-n rasetele si plansetele noastre
Putin ulei pe plita cu urme de labute
Stii ca nu-l sterg
Cu siguranta zace o punga de chipsuri pe jos
Te mai certam ca nu strangi mizeria
Dar totusi drag imi era sa o vad pe noptiera cand veneam de la lucru
Asa iti marcai prezenta
De data asta am dat eu jos biletul
La ce sa mai zambesc
Cand doar tu ma faceai sa o fac
La ce e buna floarea soarelui in ochi?
Cand soarele meu a disparut
Iar ochii mi s-au ofilit
Lasandu-mi capul in jos.
Visez.
E atat de puternica incat simt un torace gol
O inima ce pompeaza sange
Spre nicaieri
Era biletul meu de dimineata
Si fiecare gest mic pe care-l facea
Ca un copil ma luminam cand o vedeam
Avea zambetul perfect, desi stiam ca si-l uraste
Un corp divin, stralucea in ochii mei
Iar ochii patrunzatori
Apasau fiecare senzor al inimii mele
Un suflet vechi venit pe Pamant
Ce bine
Ne-am reintalnit
Cu lectiile pe care le aveam de invatat din vieti de mult apuse
Oh, si cat imi doresc sa le invat
I-am zis “voi fi mereu acolo”
Si asa va fi
Visez la ziua cand aud o bataie in usa, in geam, sau un “Go, Heri”
Nu-mi mai simt durerea
Ne-am invelit in acelasi cearceaf
Si cu o perna in brate
Visand ca e ea, seara de seara,
Nu imi mai simt durerea
Am ajuns una cu ea.
