Trei prapastii
A patra o privesc din picioare
Trei abisuri
Al patrulea plin de racoare
Trei adancimi
A patra stau in genunchi
Trei cimitire
Al patrulea e priveghi
Trei vieti
A patra pe langa
Trei izvoare
Si o mama langa.

Eu/Cine?

Eu/cine?

De sus in jos, capul imi explodeaza, crede ca ar fi in siguranta la spital si gandeste de unul singur. Ochii vor sa vada o alta realitate, distorsiuni, scurgeri, peste 100°, lumini. Urechile vor sa auda frigidere vechi, zgomote mult mai puternice fata de cat sunt ele, sau poate comploteaza cu mintea, care le cere asta. Buzele imi sunt amortite, parca ies fluturii prin ele. Pieptul, in piept vrea sa iasa acel ceva, doar cand vrea, si se zbate puternic din interior. Mana dreapta e amortita, se taie de undeva de la cot, cea stanga nu e afectata tot timpul. Stomacul se simte ca ulcerul fara pofta de mancare. Picioarele se misca mult, nu stiu de ce.