Wednesday, October 21, 2015

S-am luat noroi
Sa-l torn pe tine
Sa-ti modelez sufletul stricat
Sa-mi mai canti o data,copile
Canta-mi,ce-ai indurat.

De-al toamnei miros
De te-ai fi ferit
Albastrul cel roș'
Te-ar fi ocrotit

Dar acum,copile
C-ai ratat salvarea
Arunca-te-n smoala
Sau strabate-mi toata marea.

Friday, October 16, 2015

Existenta

Muribund mi-e sufletul
Il protejez si-l indrum
S-alerge catre morti
Sa le cante
Sa le povesteasca
Sa le-arate mantia cereasca

S-or vrea sa sufle inc-odata
Nu ca noi,cu spiritul paralizat. 
Spune-mi,cand ai mai suflat?
Târât prin noroi,
Grotescu-mi suflet inchegat
Spune-mi,tu cand ai mai suflat?

Thursday, October 15, 2015

Sa-ntelegi

Carbune sa-ti torn pe suflet
Sa vezi si tu negrul cer
Sa simti si tu o data durerea 
Pe care n-o razbesc.
Si-atunci sa vezi
Cum dintii se sfarama
Cum sangele tasneste-n vena
Cum pupilele-ti sunt dilatate 
Si-atunci sa vrei totul.

Om

Materie prima-mi sta in palma.
C-un joc o-ntorc si-o fac suflet
Suflet sa alergi si suflet sa mori
Suflet sa vii si suflet sa-ncetezi.

Te-am prelucrat in vid
Te-ai zbatut in pantec
Pana ai razbit la lumina
La lumina sa-mi spui,c-a fost mai greu
Caci eu nu te voi crede
Te-alung.

Prin raza ai trecut
Prin raza-mama te-ai nascut
Si-acum ca veni 
Timpul a muri
Intinde mana inc-o data
Sa iau din tine o bucata.

Wednesday, October 14, 2015

Un laborator plin de antipsihotice si neuroleptice. Un domn ma trage la o parte,si-mi spune:" tinere,aici sunt oameni bolnavi de cancer,schizofrenie,maniaci,bipolari si multi altii. Ce cauti tu aici ? Sopti el clar si raspicat. Sunt convins ca nu-ti diminueaza simptomele,deoarce nu esti vreun suferind"
Il privesc in ochi,intr-adevar,ochii lui erau sticlosi,privirea destul de pierduta,am putut sa-mi dau seama destul de usor ca acesta era directorul laboratorului. Am continuat turul,dansul inca asteptand un raspuns de la mine. Ma uitam in juru-mi,oameni bolnavi,epileptici,tristi,sedati..iar restul se aflau in grupa noastra,noi,care inca asteptam sa descoperim conditia. Urma sa ne alaturam celorlalti. Suntem intrerupti de o voce care rasuna in fiecare camaruta a laboratorului. Am fost intrebati,daca exista voluntari. Jhon,un tip slab,barbos,ne-ngrijit se ofera. Gusta din primul medicament,si anume din Diazepam. Pleaca. Sirul continua,pana cand ajung eu la rand. Ma uit cu mult calm si multa incredere la oamenii de langa mine,care au fost deja internati. Il zaresc pe Jhon,pare fericit. Fiecare si-a luat doza,si chiar mai mult,i-a ajutat. Eu sunt in picioare,nemiscat. Ma uit la director si-i soptesc: "nu domnule,sunt aici pentru a-mi paraliza sentimentele."
Directorul se uita adanc in ochii mei,isi aprinde trabucul si-mi spune": stii fiule,eu sunt constient de faptul ca voi muri curand,sunt bolnav de cancer,poti percepe ca eu imi grabesc moartea fata de tine,tu,care-ti incetinesti sentimentele? Si totusi nimic nu m-a ajutat. Fumez trabucurile astea de ani de zile,n-am crapat. Dar tu,copile,poti crea ceva nemaipomenit. Eu am inventat toate drogurile pe care le vezi in laborator. Eu,alaturi de colegii mei,si-ti spun cu mana pe suflet ca ne-am dat seama ca suntem pur si simplu incompetenti. Nimeni si nimic nu se poate apropia de sentimente. Nici macar nu le poate defini,dar mai ales sa le stopeze sau grabeasca. E acelasi lucru si la mine. Maine mor,ai sa vezi..dar n-a fost trabucul."
A doua zi,citesc ziarul: "Prof. Sima a decedat in urma bolii,tigarile au grabit procesul."
Incompetentii.